“Mara Dyer. Începutul” – Michelle Hodkin

      Bună și bine v-am găsit! Numele meu este Ioana, și aici voi face o altfel de recenzie. Vă aștept cu indicații și opinii! Să începem!

 

‘S-a întâmplat fulgerător – eram în avion, veneam de la ceremonia de absolvire a fratelui meu şi am început să scriu, pur şi simplu – astăzi eram avocat şi mâine eram deja scriitoare.’ – Michelle Hodkin, autoarea seriei Mara Dyer

Data apariţiei: Mai 2016

Colecţia Young Fiction

Editura: Trei

Tip copertă: Broşată

Număr pagini: 464

         Această carte am ales-o pentru descriere. Nu am citit nici o recenzie, nu am întrebat pe nimeni. Eu doar pur şi simplu am cumpărat-o şi iată de ce:

Într-o simplă zi, Mara se trezeşte într-un spital fără ca măcar să ştie de ce se află acolo. Însă ce e şi mai durerors e că a fost martora unui accident în care prietenii ei cei mai buni au murit. Deşi familia ei hotărăște să se mute în Florida pentru a începe o viaţă nouă, amintirile o trădează pe Mara provocându-i episoade PSIHOTICE. Chiar dacă nebunia aceasta totală era într-un mod straniu sufiecienta, Noah, cel mai frumos băiat din şcoală pare a se fi îndrăgostit de ea. Acum, întrebarea este: e vis, e realitate, e doar o adolescentă care suferă de sindrom POST-TRAUMATIC sau există ceva mult mai profund, misterios în spatele închipuirilor ei?

           Acum, cred că e aproape clar de ce am vrut să încep această carte. Am marcat foarte clar pe text cuvintele psihotice şi post-traumatic şi o să vreau să explic puţin:

PSIHOZA —> Persoanele care trăiesc un episod psihotic pot avea halucinaţii. Mara le are. Psihoza este considerată de către majoritatea psihiatrilor un simptom al unei maladii mentale grave, dar nu este un diagnostic în sine. Deşi nu este în mod exclusiv legată de o stare fiziologică sau psihologică, este în special asociată cu schizofrenia, tulburarea bipolară (maniaco-depresia) şi cu depresia clinică gravă. De asemenea, ar trebui să fie diferenţiat de psihopatie, o tulburare de personalitate adesea asociată cu violenţă, lipsa de empatie şi comportament social manipulativ.. Tratamentul principal pentru simptomele psihotice este de obicei medicamentaţia antipsihotică, şi în unele cazuri spitalizarea. S-a dovedit că terapia cognitivă comportamentală şi terapia familială pot fi efective în managementul simptomelor psihotice. Atunci când alte tratamente pentru psihoza sunt neeficiente, terapia electroconvulsiva (ECT) (sau tratamentul cu şocuri) este utilizată uneori pentru a uşura simptomele generale ale psihozei, cum ar fi depresia sau schizofrenia.

      POST-TRAUMATIC —-> Tulburarea de stres post-traumatic este o tulburare de anxietate ce se caracterizează prin trei mari categorii de probleme: retrăirea persistenţa a evenimentului traumatic (simptome intruzive), evitarea persistenţa a stimulilor asociaţi cu trauma şi simptome persistente de hiperactivare neurofiziologică. Câteva simptome ar putea fi: amintiri ale evenimentului (imagini, mirosuri, sunete, sentimente şi emoţii), goluri de memorie, nervozitate, izbucniri nervoase.Principalele două forme de tratament pentru stresul posttraumatic sunt medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai greu este de luptat cu această tulburare şi mai greu de menţinut o viaţă normală. Cu toate acestea, dacă se urmează tratamentul corespunzător, sunt şanse foarte bune pentru recuperare parţială sau aproape integrală şi ducerea unei vieţi normale şi plină de satisfacţii. Asta a fost că o paranteză pentru că mă simţeam datoare să explic. Viitorul meu e posibil să sune cam aşa şi pe baza acestui lucru m-am gândit că ar fi frumos să va aduc la cunostinta anumite lucruri care au în centrul atenţiei gândirea umană. 

               Acum, despre carte mi-au plăcut mult anumite pasaje în care se descria propriu-zis acea stare de stres post-traumatic. Mara merge la un psiholog şi şedinţa este oarecum descrisă pe înţelegerea oricărui dintre noi. Dintr-o simplă adolescentă autoarea surprinde perfect evoluţia la o fiind mai puţin umană.

               Scriitoare nu îţi dă practic voie să te opreşti din citit şi te ţine cu sufletul la gură constant. Se menţine misterul constant în cidua faptului că povestea ar părea banală, fată cu probleme, băiat rău, victoria binelui asupra răului şi dragoste. Greşit. Felul în care sunt descrise gândurile şi emoţiile fetei sunt de nedescris. În ciuda faptului că ea nu ştie cine este acest Noah, ea se simte atrasă şi ştie deja că el ar putea fi alesul dintr-o simplă întâlnire.

             Acum mă voi opri pentru că e clar că am tras de timp mai mult decât de obicei, însă merită fiecare minut. Fiecare secundă merită alocată acestei cărţi. Am citit-o în două zile şi nu îmi pare rău! Acum aştept cu nerăbdare să citesc şi celelalte două volume ale seriei!

‘Felul în care Hodkin exploatează ambiguitatea sporeşte suspansul, aprofundând nu doar posibilităţile psihologice, ci şi artificiile narative. E o poveste realistă despre nebunie, o poveste fantastică sau una poliţistă?” Kirkus Reviews

Vă îmbrăţişez cu drag, Ioana!

    

Advertisement